Heinrich Böll a fost una dintre conştiinţele luminate ale celei de-a doua jumătăţi a secolului XX. Romanele sale l-au consacrat ca unul dintre cei mai mari apărători ai valorilor democraţiei, în care a crezut fervent. „Opiniile unui clovn“, cea mai cunoscută carte a sa, a fost reeditată recent. Există o serie de paralele de ordin istoric între Germania anilor ‘50 şi România anilor ‘90. Oricare ar fi diferenţele - substanţiale - de context, în l

Heinrich Böll a fost una dintre conştiinţele luminate ale celei de-a doua jumătăţi a secolului XX. Romanele sale l-au consacrat ca unul dintre cei mai mari apărători ai valorilor democraţiei, în care a crezut fervent. „Opiniile unui clovn“, cea mai cunoscută carte a sa, a fost reeditată recent.

Există o serie de paralele de ordin istoric între Germania anilor ‘50 şi România anilor ‘90. Oricare ar fi diferenţele - substanţiale - de context, în linii mari experienţa celor două state a fost relativ asemănătoare, cel puţin prin prisma datelor esenţiale: sfârşitul unei dictaturi (al unei lumi întregi, dacă e să facem o trimitere la filmul lui Cătălin Mitulescu), urmat de renaşterea lentă şi traumatică a democraţiei. Ca şi noi, primele generaţii de germani de după război au trebuit să se confrunte cu experienţele dureroase ale trecutului; ca şi aici, foşti oficiali ai regimului au făcut carieră fie în afaceri, fie chiar în politică.

Însă germanii au avut, în acelaşi timp, o extraordinară generaţie de scriitori care au descris acea perioadă istorică, dintre care doi aveau, ulterior, să primească premiul Nobel pentru literatură: Günter Grass (în 1999) şi Heinrich Böll (1972).

Dar spre deosebire de Grass, care a recunoscut anul trecut că a fost în tinereţe membru al trupelor Waffen-SS, Böll nu a purtat niciodată povara unui angajament poli