Vara 2007 va ramane drept vara in care Rusia era cat pe-aci sa-si recastige statutul de superputere. Mai intai, s-au retras din Tratatul privind Fortele Conventionale cu consecinta ca toate angajamentele luate de Moscova privind retragerea trupelor din Moldova si Georgia sunt, de acum, nule. Au urmat amenintari cu fixarea rachetelor nucleare pe capitalele europene, presiuni asupra Pragai si Varsoviei si din nou amenintari cu instalarea rachetelor in coasta Europei, in enclava Kaliningrad, cunoscuta in vremuri mai bune ca Prusia Orientala. Toate in legatura cu scutul antiracheta pe care americanii doresc sa il instaleze in Cehia si Polonia.
Dupa aceea, amiralii rusi si-au adus aminte cat de mult isi doresc sa revina in Mediterana si Kremlinul a evocat posibilitatea prezentei navale permanente in Mediterana. "Permanent" inseamna ca au nevoie de un loc in care sa acosteze. Singura baza navala rusa la Mediterana este in Siria si, pe moment, este parasita. Ceea ce nu inseamna ca, in viitor, Rusia nu ar putea reveni militar in Orientul Mijlociu pentru a complica si mai mult situatia din regiune.
Spre sfarsitul lunii iulie, o expeditie politico-stiintifica mult laudata de Putin a infipt un steag pe fundul Oceanului Arctic, revendicand Polul Nord pentru Maica Rusie, asa cum revendicau pionierii americani terenurile din Far Far West.
In august au aparut lucrurile serioase. Mai intai summitul de la Biskek al Organizatiei pentru Cooperare de la Shanghai, urmat de exercitii militare comune ruso-chineze in Urali. Ambele au fost folosite pentru a transmite un mesaj puternic Occidentului ca la rasarit se ridica o noua alianta politico-militara, cu alte valori si cu alte interese. Fata de alianta democratiilor care este NATO, o alianta a nondemocratiilor. si nici n-am apucat bine sa intelegem ce-i cu aceasta noua alianta, ca Putin a si anuntat reluarea pe b