Fu si editia a patra a taberei de Dramaturgia Cotidianului. Si fu, iarasi, in Oltenia, la Tirgu-Jiu, la fel ca editia de anul trecut. De data asta, intre 1 si 10 august, n-am mai cercetat fenomenul migratiei fortei de munca. Ne-am dat ridurile proletare la o parte si am incercat sa ne virim, intr-o cura de intinerire, in rindurile asa-numitei Generatii X-Men&omen. Cine e generatia „15-25“ (de ani)? De unde vine ea, cum arata si unde se duce? Este ea, cu adevarat, o generatie „mutanta“ fata de celelalte?
Cine-a pus tabara-n drum?
Nucleul echipei au fost, la fel ca in anii trecuti, profesorii Miruna Runcan si C.C. Buricea-Mlinarcic. Ei conduc ArtReSearch, Asociatia de Promovare a Cercetarii si Creatiei in Artele Spectacolului, asociatie care a fost organizatorul taberei. Dar nu, artresearcher-ii n-au fost singuri. Si-au dat silinta sa ne fie parteneri si Teatrul „Elvira Godeanu“ din Tirgu-Jiu si Facultatea de Teatru si Televiziune a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj. in rest, noi, forta de munca, „cercetatorii si creatorii“: studenti si absolventi de teatru si jurnalism, actori, liceeni. Cu pofta de treaba, cu putine emotii, iacata-ne porniti la drum. Ca, vorba ceea, lung e drumul Jiului, dar mai lung al lucrului...
Si, pentru ca totul trebuia sa inceapa de undeva, am inceput cu trecutul. in discutiile primelor zile, am rememorat experienta celorlalte trei editii ale taberei. Ce-a fost bine, ce-a fost rau, ce n-a fost nicicum? A fost bine c-au existat subiecti si producte, a fost rau ca n-au existat mai multi/multe. A fost bine ca s-au scris materiale, a fost rau ca nu s-au prea filmat materiale. A fost bine c-am folosit din plin povestile culese de pe teren, a fost rau ca le-am luat aproape per se si ca n-am reusit sa le reinventam si sa le recontextualizam. Concluzia: nu mai vrem sa fim mimetici, dar nici originali. Vrem ceva bine facut si
