Daca imi va spune cineva ca in Romania nu va mai exista, sa zicem, in urmatorii 25 de ani, saracie, voi fi convinsa ca am gasit cel mai optimist om de pe planeta. Pe unde ne ducem si cum ne intoarcem, dam peste oameni care cer un ban sau o bucata de paine. Oriunde auzim plansetele mamelor care nu au cu ce sa-si hraneasca micutii si vaietele celor care nu au alta varianta decat sa doarma sub cerul liber. Daca stam bine sa ne gandim, nici macar nu mai avem puterea sa-i vedem pe cei aflati in suferinta. Nu mai avem capacitatea de a-i desprinde din decor. Pentru ca, din nefericire, fac parte din sumbrul peisaj al cotidianului romanesc. Surprinzator, am cautat idealistul si l-am gasit. Nici nu ma asteptam! Paul Pacuraru, mai marele muncii, solidaritatii sociale si familiei de pe meleagurile mioritice, se bucura maxim pentru ca a scazut numarul asistatilor sociali. Ministeriabilul spune ca, datorita imbunatatirii nivelului de trai din Romania, prestatiile pentru venitul minim garantat sunt in scadere. Ca in 2006 am avut 380.000 de familii si persoane singure beneficiare, in 2007, am atins 320.000 si asta pentru ca s-au imbunatatit conditiile de viata si din ce in ce mai putine persoane se califica pentru venitul minim garantat. Dar, vai, la naiba! Exact asa merge treaba, monser!? Ai brodit-o de n-ai treaba! V-ati gandit dumneavoastra, din caldurosul fotoliu ministerial, cam cati oameni din tara asta nu au acte? Cati nu au cotizat la asigurari si cati nu au posibilitatea sa stea sa se roage de institutiile care vi se subordoneaza? Sau, asa, din curiozitate, ati stat vreodata la o coada, cot la cot, cu batraneii care-si traiesc poate ultimele clipe de viata, in asteptarea recalcularii mult visate? Sau mai misto! In toiul verii sa va petreceti cel putin trei ore, pe o caldura portocalie sau rosie, rugandu-va ca pastilele de inima sa-si faca efectul, la coada pentru cin