Lenin's Private War: The Voyage of the Philosophy Steamer and the Exile of the Intelligentsia.

St. Martin's Press, 2007

Intr-o scrisoare din 15 septembrie 1919 adresata lui Maxim Gorki, Lenin isi varsa mania proletara asupra "intelectualilor, slugi ale imperialismului, care se pretind creierul natiunii. In realitate, nu sunt creier, ci rahat". In mod paradoxal, dispretul cu care i-a gratulat "liderul spiritual al proletariatului international" a reprezentat salvarea pentru unii reprezentanti ai elitei ruse. Este adevarat ca, in 1919, bolsevicii au inceput arestarea in masa a universitarilor, scriitorilor si artistilor care fusesera cadeti, mensevici sau socialisti populari. Dupa cum ii spunea lui Gorki in scrisoarea amintita, actiunea nu constituia pentru Lenin un "pacat" sau o "tragedie", pentru ca indepartarea "temporara" a acestor oameni "de talent" putea preveni comploturi si salva vietile a mii de oameni. Dar Lenin s-a ferit sa-si murdareasca mainile si sa risipeasca munitia pe "dejectii". In schimb, a pus la cale un veritabil program de urmarire informativa a oricarui intelectual atins de virusul burghez, dupa cum dezvaluie Lesley Chamberlain in noua sa carte. La 19 mai 1922, el il instruia pe cerberul Felix Dzerjinski sa trateze atent "problema expulzarii scriitorilor si profesorilor universitari care ajuta contrarevolutia" pentru ca, avertiza el, "fara pregatire riscam sa facem prostii". Lenin recomanda culegerea sistematica de date despre activitatea politica sau culturala si stiintifica a "candidatilor la expulzare". Politia secreta s-a conformat, oricine riscand sa devina suspect pentru ca stia o limba straina sau pentru ca se exprima in termeni ironici fata de bolsevici. De altfel, in acelasi an, Lenin insusi a alcatuit o lista cu numele a 160 de persoane ce urma sa fie ajutate sa aleaga calea exilului. In luna septembrie, un vas parasea d