Jurnal de cinefil

De miercuri, Europa cinematografică se mută la Veneţia, căci incepe festivalul de film şi e un bun prilej să vorbim acum despre Italia, dintr-o perspectivă cinematografică un pic diferită.Jurnal de cinefil

De miercuri, Europa cinematografică se mută la Veneţia, căci incepe festivalul de film şi e un bun prilej să vorbim acum despre Italia, dintr-o perspectivă cinematografică un pic diferită.

Dacă eşti in vacanţă la Roma in aceste zile (ca Gregory Peck şi Audrey Hepburn in filmul lui William Wyler), poţi avea parte nu doar de momente romantice, ci şi de mici bucurii cinematografice cu iz patriotic.

In toate marile cartiere din Roma sunt panouri uriaşe cu filmul lui Cristian Mungiu, "4 luni, trei săptămăni şi două zile"; revistele glossy au cronici mari şi frumoase despre filmul romănesc căştigător la Cannes, iar "vecinul" lui de premieră este o companie mai mult decăt onorantă. Am văzut lăngă afişul lui Mungiu un altul, cu "Breath" al coreanului Kim Ki-Duk, un film aflat şi el in competiţie la Cannes anul acesta.

Cănd te indrepţi ca turist (cinefil sau nu) către Veneţia, mai ai căteva motive de bucurie patriotică. Intr-una dintre cele mai mari librării din Veneţia e afişată in vitrină cartea lui Norman Manea, "Intoarcerea huliganului", tradusă in italiană şi comentată elogios pe coperta patru de Philip Roth (domnul cu "Pata umană", "Complexul lui Portnoy" sau, recent tradusă la noi, "Povestea lui orişicine"). Şi tot la Veneţia, in Galeria Guggenheim, intr-o sală cu două picturi mari de Picasso, stau elegant două sculpturi ale lui Brăncuşi, "Măiastra" şi "Bird in space", pentru ca la doar căteva săli distanţă, după ce vezi lucrări de May Ray, Miro, Chirico, Tanguy, Dali sau Pollock, să găseşti un tablou de Victor Brauner ("Le surrealiste", 1947).

Dincolo de asta, ca turist in Veneţia te trezeşti z