Am fost, ca mulţi alţii din generaţia mea, un iubitor al romanelor lui Ian Fleming, creatorul agentului secret 007 din serviciul secret al majestăţii sale britanice, posesor al permisului de asasinat.
Am fost, ca mulţi alţii din generaţia mea, un iubitor al romanelor lui Ian Fleming, creatorul agentului secret 007 din serviciul secret al majestăţii sale britanice, posesor al permisului de asasinat. In interes de serviciu, desigur. De ce oare? Bond nu este nicidecum un model demn de imitat.
Analizat de Kingsley Amis, Bond se dovedeşte a fi un simplu instrument, o ghioagă mănuită mai mult sau mai puţin orbeşte de un guvern chinuit incă de nostalgii imperiale. Mereu triumfător, cel puţin in ultimul capitol, in lupta sa cu agenţi comunişti, cu monştri megalomani şi chiar cu un soi de precursori ai terorismului global, el rezistă la tortură, depăşeşte orice obstacol, cucereşte orice frumuseţe.
Băutor foarte serios (peste jumătate de sticlă de tărie pe zi), de regulă sub formă de cocktailuri Martini cu votcă. Fumător inveterat (peste 40 de ţigarete speciale pe zi), aprinse cu o brichetă Ronson Varaflame. Nu este foarte preocupat de condiţia sa fizică (face gimnastică dimineaţă), consumator de măncăruri grele şi nesănătoase. Rareori utilizator de stimulente precum benzedrina, niciodată infricoşat de ameninţările duşmanului, mereu gata de o nouă confruntare.
Bond este schior şi alpinist, scafandru şi pilot de curse, rasist şi şovinist, anticomunist convins. Orfan, in căutarea unei figuri paterne, este pe deplin increzător in şeful serviciului secret, M. Mereu preocupat de femeile pe care trebuie să le cucerească, dar dispus să se descotorosească de ele fără regrete.
Bond a avut şi incă mai are succes. Ancorat pe vecie in mentalitatea anilor â50 ai secolului trecut, oricăte gadgeturi moderne ar folosi, el rămăne un fel de antie