Faptul ca mari corporatii internationale au preluat o buna parte dintre importantii operatori de utilitati din Romania nu pare sa aiba, cel putin deocamdata, efecte benefice asupra clientului obisnuit. La inceputul anilor 1990, sloganul "nu ne vindem tara" era pe buzele tuturor, ca o prelungire a unui sindrom etatist, inevitabil, probabil, dupa o perioada in care existentele noastre individuale erau guvernate exclusiv de vointa unui stat omniprezent si atotputernic. Cu toate acestea, privatizarile, declansate serios abia peste un deceniu, nu au generat, de regula, mari proteste. De regula, marile privatizari s-au derulat in liniste. Statul roman a cedat majoritatea in Romtelecom unei companii, OTE, controlata de statul grec!, au fost vindute rind pe rind, alaturi de societati comerciale medii sau mici, principalele banci, mari companii din industrie, din domeniul energiei, societati care opereaza in zona serviciilor publice.
Dar de ce nu a fost aproape deloc agitatie in strada sau spatiul public? Asa cum s-a intimplat, de exemplu, in Franta, cu doi ani in urma, cind doar simple zvonuri privind o posibila preluare a unei corporatii ca Danone de catre PepsiCO au provocat o adevarata furtuna politica. Desi era vorba doar de un producator de iaurturi si de ape minerale, deci nimic in legatura cu chestiuni sensibile, de siguranta nationala, principalii lideri francezi de atunci, in frunte cu presedintele Jacques Chirac, au sarit ca arsi. Jean-Louis Barloo, care si atunci, ca si acum, era un membru cheie al cabinetului francez, a tinut sa spuna ca "Danone e mai mult decit o bijuterie", in timp ce primul ministru din acel moment, Dominique de Villepin, a declarat ca guvernul sau "e hotarit sa apere interesele Frantei", adica sa faca tot ce ii sta in putinta pentru a impiedica ipotetica tranzactie. Va imaginati cam cum ar fi aratat reactiile daca ar fi fost vorba de Ga