Un politician, altminteri realist şi pe fază, dar aflat cam într-o derivă din care nu-l mai poate scoate decât senzaţionalul – este vorba despre Valeriu Stoica – lansează o ipoteză ce merită tratată cu atenţie: şi anume că PNL-ul va dispărea de pe scena politică la viitoarele alegeri. Şi că unul dintre motive îl constituie faptul că „artizanul” moţiunii de cenzură ce ar urma să-l elimine pe Tăriceanu de la guvernare este nimeni altul decât Dinu Patriciu, care ar lucra mână în mână cu PSD-ul la această piesă de teatru. Să facem un mic recurs la istorie: Dinu Patriciu s-a remarcat, în tabăra liberală, printr-o gândire originală, ieşită din tiparele fundametalismului ideologic. Asta l-a şi adus în conflict, încă de la începuturi, cu „aripa matură” a PNL-ului de care s-a despărţit rapid, luând cu el noua gardă de liberali. Pe fondul nenumăratelor schisme de anii '90, Patriciu a avut îndrăzneala să gândească şi să pună în funcţiune o alianţă „contra naturii”, formând prima construcţie de acest gen, care, în guvernul Roman introducea participanţi liberali, agrarieni şi ecologişti, alături de FSN. A fost o tentativă care n-a rezistat presiunilor exterioare, dar a prefigurat intrarea la guvernare a celorlalţi liberali, în mandatul lui Stolojan. Că acestora le-a cam fost fatală această cooperare, s-a văzut la alegerile din 1992, când Câmpeanu n-a mai intrat în parlament. La rândul său, Stoica a în-ţeles mai bine decât colegii săi cursul evenimentelor, când în 2000 a renunţat la sprijinirea lui Emil Constantinescu pentru un nou mandat şi a lansat PNL-ul în alegeri pe cont propriu, provocând decesul parlamentar al ţărăniş-tilor. A fost un gest controversat, dar care a salvat liberalismul de la extincţie. Între Stoica şi Patriciu, politicieni de cam aceeaşi factură, a existat, sistematic, o fractură transformată îm antagonism. Un antagonism care, la preluarea conducerii partidul