În această săptămână am ajuns în cartierul Brazda lui Novac. Intenţia era să merg la Temple, dar după ce am observat scris cu cretă pe tabla care de obicei prezenta meniul că respectivul local se va redeschide pe 2 septembrie, momentan toţi angajaţii fiind în concediu, am optat pentru vecinii de la Blue Moon.
Am rămas pe terasă. Am hotărât de data aceasta să cronometrez timpii de răspuns ai personalului. Prima măsurătoare: aşezare pe scaun - venirea meniului, 1 minut şi 17 secunde. Nu am cronometrat luarea comenzii că a durat mai mult până ne-am hotărât. De la comanda primului fel - ciorbă de perişoare - până la apariţia ei pe masă, 5 minute şi 29 de scunde.
Prima impresie la ciorbă - multă, foarte multă. A doua - bună, foarte bună. Trebuia să vină cu ciorba şi un ardei iute, şi smântână. Smântâna mi s-a părut iaurt, iar ardeiul nu era iute. Am încercat să dau de chelner, dar dispăruse, aşa că m-am resemnat în privinţa ardeiului.
Pentru felul doi am comandat muşchi de vită la grătar cu cartofi natur şi salată de varză, respectiv şniţel de pui cu cartofi prăjiţi.
Aici treaba cu cronometrul a stat altfel. De la debarasatul castronului de ciorbă până la apariţia fripturii au trecut 22 de minute. Cam multicel. Şi dezamăgitor. Pentru preţul cerut - 16 lei - respectivul muşchi de vită la grătar nu ar fi trebuit să conţină tendoane. Iar o treime din ce aveam eu în farfurie nu era muşchi. În rest, partea comestibilă a fost chiar bună. Untul şi lămâia - prezente, iar el - suculent. Peste masă, şniţelul arăta bine, iar cartofii prăjiţi erau ok, nu dintr-o tranşă mai veche şi reîncălziţi sau reci cum mai întâlneşti.
Totul a fost udat cu apă minerală. Nu reţin anul, dar oricum, o producţie foarte bună.
Încă un aspect de semnalat, toaleta. Impecabilă ca şi curăţenie sau dotări.
Am cerut nota, a venit. Am cerut celebra ştampilă pe bonul elib
