Am propus in numarul trecut al revistei un chestionar adresat criticilor de film; prima intrebare se referea la „unicitatea“ festivalului de la Sfintu Gheorghe-Delta, gindindu-ma la ce reprezinta virtual si optim, ca oferta extrem de generoasa pentru cinematografia si cineastii din Romania, opera antreprenorului cultural Sorin Marin, numita Satul Filmului, cu functionalitatile sale fara pereche in tara.
inseamna, dupa mine, a duce anual/estival in extremitatea dinspre mare si mai putin umblata a Deltei vreo suta de profesionisti de elita autohtoni (ceea ce vrea sa spuna in proportie dominanta regizori, primi colaboratori ai lor, critici de specialitate, toti dintre cei activi si performanti, inclusiv studenti la fel alesi, alaturi de citeva dintre virfurile cinefile din alte zone ale creativitatii intelectuale – in dauna pletorei diletante a mass-media si a caracudei uneori poleite, inerente oricarei profesii); impreuna cu – repet: virtual – zece-douazeci de cineasti si critici de film autentici din strainatate, cei mai multi – si unii si altii – din tinara generatie. A-i duce pentru o saptamina intreaga departe de mica, dar indaratnica lume inlantuita de buna voie a Dimbovitei, irespirabila mai ales in sezonul canicular. A-i duce acolo, costisitor, pe uscat si pe apa (cale de vreo 11 ore la primele editii si de vreo 8 anul acesta, gratie ambarcatiunilor rapide), a-i duce nu atit spre a-i instala in vile de patru stele, cu piscina aferenta, si a le rezerva rindurile din fata la proiectiile nocturne in aer liber, unde sa raspunda eventual intrebarilor numerosilor spectatori, ci mai intii si in cele din urma spre a-i pune sa discute fata in fata, informal, dar si in formule imaginative de comunicare, pe marginea filmelor din concurs si a propriei lor conditii.
A-i determina strict cinematografic, pe cei aproximativ 100+20, prin ambianta, dec
