Se pare că în ultimul timp în fotbalul din Carpaţi mai mult se vorbeşte decât se joacă. Unele succese avute de Steaua şi Rapid în Europa au făcut ca punctajul obţinut în clasamentul continental să ia unora minţile. Milioanele de euro apărute la orizont erau deja acontate, după discuţiile purtate. Aceste milioane au făcut din campionatul nostru un măcel cu oase rupte, cu bătăi nepermise (vezi cazul Ionel Ganea), dar cu un fotbal slab valoric. Începutul de sezon modest al „câinilor”, datorat şi campaniei deficitare de transferuri, nu i-a alarmat pe conducători. „De acum şi până la sfârşitul anului nu vom mai pierde”, declara cu emfază Cristi Borcea. Spre finalul meciului, însă, preşedintele dinamovist încerca cu greu să-şi ascundă deznădejdea. Vuietul celor peste 50.000 de spectatori s-a stins o dată cu aspiraţiile spre mărire ale unei echipe pentru care grupele Ligii Campionilor rămâne un vis îndepărtat.

Două reprize,

două atitudini

Meciul a avut două părţi diferite. În prima repriză dinamoviştii au avut o mai multă iniţiativă, cu trei ocazii de a înscrie, dintre care una concretizată, şi o repriză secundă în care tăvălugul lazial s-a prăbuşit spre poarta lui Lobonţ şi în care greşelile individuale au dus către dezastru. Dacă pentru romani o eventuală pierdere a meciului nu ar fi fost prea mult resimţită, pentru „spartani” aceasta reprezintă un dezastru. Pentru dinamovişti este cea de-a şaptea eliminare din Cupele Europene din partea formaţiilor italiene. Au devenit obsesive întâlnirile dinamoviştilor cu echipele din „Cizmă”.

După scurta perioadă de tatonare, în care cele două echipe şi-au luat pulsul, în min. 11, bucureştenii au prima ocazie. Pulhac centrează de pe stânga şi Opriţa la finalizare în careu este blocat în ultimul moment de Zauri. Peste patru minute, arbitrul spaniol trece cu vederea un fault grav al lui Cribari asupra lui