Ultimul volum de teatru al prozatorului şi dramaturgului Emil Mladin, Avenida Populista, reuneşte patru dintre piesele sale, toate într-un act: Avenida Populista, Caşalotul (premiată la Festivalul comediei româneşti, în 2006), C.V. Ministerial şi Cravata.

Prima piesă, cea care dă şi titlul volumului, e o satiră la adresa megalomaniei "conducătorilor supremi" din regimurile dictatoriale şi a supuşilor care le întreţin cu cinism visurile de mărire, în speranţa de a se alege cu ceva de la festinul lor. În Avenida Populista, dramaturgul lasă "locul şi timpul acţiunii la libera alegere a spectatorului", însă trimiterile sunt destul de transparente. Marele Stăpân a dat ordin ca, exploatând sângeros câţiva supuşi, în faţa Palatului să se construiască Avenida Populista, un bulevard grandios, din marmură şi aur, pe care să o conducă pe Despina, aleasa inimii sale, o fată cu nimic potrivită să devină Stăpână. Despinei îi sunt străine manierele şi igiena, în schimb, are o mare calitate: scrie poezii care îl încântă pe Marele Stăpân. Suita acestuia e formată din oameni asemenea lui. Primul sfetnic, Marele Duce Arhitect, e analfabet, dar speră că prin uneltiri să devină conducător absolut. Al doilea, Marele Duce Inginer, e dublul primului, cu o singură diferenţă: ştie să scrie şi să citească. Marele Băgător de Seamă, Jupuitorul-de-Piei, Primul Biciuitor şi Ajutorul de Biciuitor întruchipează diferite faţete ale torţionarului, titlul fiecăruia dând o idee clară despre responsabilităţi.

Inaugurarea Avenidei Populista se dovedeşte un fiasco. Întreaga absurditate a pregătirilor iese la iveală şi un nou stăpân intră în scenă cu uşurinţa unui gest firesc. Sclavul Manamba e cel care dă lovitura de teatru şi se va numi Minunatul Manamba, iar Marele Duce Arhitect şi Marele Duce Inginer îl vor însoţi de acum pe el, în calitate de sfetnici. Planul lor imediat: de a reconstrui