JURNAL DE CINEFIL
Din casa lui Fellini se vedea la perfecţie apartamentul de dincolo de stradă, tot aşa cum familia care locuia la etajul doi, vizavi, putea vedea totul in casa regizorului.
JURNAL DE CINEFIL
N-am scris nimic cănd au murit Bergman şi Antonioni. Nu pentru că n-ar fi meritat, ci pentru că n-am găsit calea cea mai accesibilă ca să vi-i prezint fără patetismele obişnuite.
Acum ceva zile am petrecut o vreme la Roma şi, cu participarea unui prieten critic de film, am mers pe urmele lui Fellini pe trasee care nu apar in ghidurile turistice. Fellini a murit cu mult inaintea celor doi şi cred că mai sunt puţine persoane care işi doresc să (re)vadă un film semnat de el, dar, cu toate acestea, astăzi scriu despre el.
Roma, pentru orice cinefil, e (şi) oraşul lui Fellini. Cănd era puştan spunea că işi doreşte să vadă lumea, să meargă in multe oraşe; a venit insă in Roma şi a admis "aceasta este lumea mea". Casa lui Fellini din Roma nu apare in nici un ghid, deşi e locată foarte central. Undeva intre Spanish Steps şi Piaţa del Poppolo e o străduţă paralelă cu strada plină de magazine de lux, ascunsă de forfota turiştilor. Pe străduţa asta, nu mai lată de 8 metri, stătea Fellini. Casa e una veche, cu două niveluri şi mai multe apartamente. Cănd ajungi acolo, dacă nu eşti obişnuit cu arhitectura italiană, te şochează căt de ingust e spaţiul intim. Din casa lui Fellini se vedea la perfecţie apartamentul de dincolo de stradă, tot aşa cum familia care locuia la etajul doi, vizavi, putea vedea totul in casa regizorului. Strada respectivă e plină de ateliere, de pictori şi de galerii de artă, pe peretele casei e o plăcuţă cu un desen al lui Fellini in care apare soţia sa, Giulietta Masina. Scrie simplu: aici au locuit Frederico Fellini şi Giulietta Masina.
Acum, intreg etajul doi este ocupat de doi fraţi; unul
