Nu-i musai să aparţii de zodia Peştilor sau a Gemenilor, ca să simţi că-n tine sălăşluiesc două fiinţe diferite, deseori antagonice: una respirând aspiraţii înalte, puse în slujba
Nu-i musai să aparţii de zodia Peştilor sau a Gemenilor, ca să simţi că-n tine sălăşluiesc două fiinţe diferite, deseori antagonice: una respirând aspiraţii înalte, puse în slujba umanismului celui mai pur; cealaltă, dimpotrivă, urând tot ce-i frumos şi fiind oricând dispusă să plaseze o bombă distrugătoare la temelia edificiului nostru planetar.
Ce s-ar întâmpla oare dacă aceste două entităţi din interiorul nostru ar deveni persoane diferite şi şi-ar urma separat destinele, fiecare în propriul ei înveliş de carne şi oase? Este exact ceea ce reuşeşte dr. Jekyll, personajul lui Robert-Louis Stevenson, într-o carte ce-ţi răsfaţă neuronii într-un chip greu de egalat.
I-am reîntâlnit pe siamezii Jekyll şi Hyde în volumul, numărând 109 pagini, apărut la editura "Dacia", în 1974. Traducerea îi aparţine Fridei Papadache, cu o remarcabilă prefaţă de Ion Hobana.
Puţinii prieteni ai eminentului dr. Jekyll îi respectă acestuia ciudăţenia de a-şi redacta testamentul în favoarea unui enigmatic Hyde, dar sunt realmente cuprinşi de groază, când dau ochii cu acest ins demonic. E greu de imaginat persoană mai respingătoare, mai detestabilă, mai greu digerabilă vizual ca Hyde. "N-am văzut în viaţa mea un om care să-mi inspire o asemenea repulsie", constată cineva; "omul ăsta mai că nu pare o fiinţă omenească! Are ceva de troglodit", adaugă altul. Sufletul lui Edward Hyde îi cântă necondiţionat în strună chipului său, fiind înclinat spre cele mai scabroase şi mai nemiloase fapte. Într-un cuvânt, acest Hyde e o canalie de ultimă speţă!
Poftim, pe cine şi-a găsit admirabilul om de ştiinţă dr. Jekyll să-l desemneze ca moştenitor pentru averea sa, cifrată la un sfert de mil