Noua Constitutie va construi o Republica centrata in jurul Parlamentului, iar acesta va selecta un presedinte, orice presedinte care nu e Traian Basescu. Ce sa fi slobozit gindirea politologica a primului-ministru, dupa o pauza atit de temeinica? O ipoteza: perspectiva unui regim de stat patrician. Caci, indata ce Dinu Patriciu si-a gasit serviciu in Kazahstan, totul s-a limpezit.
Lumea romaneasca s-a facut mai lesnicioasa si nu mai are nevoie decit de un stapin cuminte pentru a deveni un judet manevrabil. Nimic nu poate fi mai potrivit pentru noua statura a Romaniei decit o oligarhie care cruta electoratul de efort si isi desemneaza singura presedintele.
Varianta parlamentara nu e un rau in sine. Parlamentarismul romanesc este. In 17 ani de exercitiu neingradit, parlamentarii romani au transformat institutia pe care o apara cu ifos intr-o pepiniera penala. In alte parti, parlamentarii reusesc sa fie, mai bine sau mai rau, reprezentanti ai celor ce i-au ales.
In Romania, parlamentarii, minus exceptiile nesemnificative, sint pedala in care se infige piciorul stapinului sau tacul din mina care trimite legi pe traiectorii secrete. In plus, parlamentarii au descoperit ca se pot fortifica, folosind puterea de legiuitor, in spatele unui inegalabil sistem de protectie pro-furt.
Adevarul ultim al lumii noastre parlamentare, asa cum e el intuit de alegatori si cunoscut de ziaristi, e brutal si meschin: parlamantarii sint prelungirea unei oligarhii care se speteste sa-si construiasca propriul stat, dupa ce a absorbit economia si a digerat justitia.
O Republica impodobita cu un presedinte ales de parlamentari ar incorona acest proces si ar inchide aparatul de stat pe deasupra electoratului.
Romania trebuie ferita de aceasta nefericire care isi cauta fundamentarea legala. Parlamentarismul trebuie scos de sub
