Dincolo de cuvintele mari şi de cele mai multe ori false, slujitorii Domnului, tocmai fiindcă au o uriaşă influenţă asupra celor pe care-i păstoresc, ar trebui să se ridice, mai ales prin comportament, deasupra turmei. In principiu, preot sau (mai ales) călugăr te faci fiindcă simţi că asta ţi-e vocaţia, nu pentru că, la un moment dat in viaţă, bastonul din raniţa implinirii ecumenice s-ar putea să-ţi slujească in exercitarea atribuţiilor de Patriarh.
Nici două săptămăni nu ne mai despart pănă la data cănd Colegiul Electoral Bisericesc il va alege pe noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romăne (BOR). Cum Clerul nu trăieşte in vreun plan paralel cu societatea in mijlocul căreia există, pe măsură ce data scrutinului se apropie, loviturile sub centură pe care taberele de susţinători ai previzibililor candidaţi şi le aplică se inteţesc. Din nefericire, această lume nu se poate detaşa de acţiunile atăt de blamatei clase politice.
In ciuda ipocritelor apeluri publice la rezolvarea propriilor probleme in interiorul organizaţiei, fără ingerinţe sau sprijin din lumea mirenilor, teoretic dăruiţii cu har divin nu se pot abţine să se comporte exact ca aceia pe care trebuie să-i aducă pe calea cea bună. Intr-o goană disperată pentru acapararea controlului instituţiei care conduce detaşat in topul increderii şi a beneficiilor date de poziţia supremă intr-o ierarhie de tip aproape militar, inaltele feţe bisericeşti (mai la fereală) şi grupurile de interese care gravitează in jurul lor (aproape pe faţă) complotează, se ameninţă direct sau doar işi arată pisica unii altora, urzesc alianţe, se sfărtecă reciprocâ¦
E de inţeles, omeneşte vorbind, că o miză uriaşă e-n stare să tulbure autocontrolul unor oameni (aproximativ) normali. Dar, dincolo de cuvintele mari şi de cele mai multe ori false, slujitorii Domnului, tocmai fiindcă au o u
