Mergând spre Parcul „Romanescu“, observ, la o masă aflată sub umbra generoasă oferită de staţia de carburanţi Timpuri Noi, aia cu secera şi capul pistol, o persoană publică din Craiova, care părea să vrea să ia masa. OK, să mă opresc şi eu aici, să văd ce şi cum. Îl las pe respectivul poliţist să-şi savureze berea la halbă şi pătrund în Bistro Park.
De la intrare, observ două indicatoare, aripa din dreapta - nefumători, aripa din stânga - fumători. O iau ca o glumă, dar, surpriză, în zona în care scria nefumători chiar nu fuma nimeni. Mă rog, erau numai trei mese ocupate şi poate fusesem eu norocos.
Mobilierul pare destul de zdravăn şi te aşezi fără frică, iar combinaţia de alb şi maro închis mie îmi place. Îmi arunc un ochi pe oferta de îngheţată aflată pe masă, rămân insensibil şi cer un meniu. Primele meniuri gen „What you see is what you get“ - cele în care apare poza felului de mâncare - s-au folosit iniţial în localuri de alimentaţie aflate în zone de trafic - autostrăzi, zone cu turism puternic etc. - pe unde trec şi străini care nu au timp să încerce să ghicească dintr-un meniu scris într-o limbă necunoscută lor ce ar trebui să comande. Un astfel de meniu te întâmpină şi la Bistro Park.
Îl răsfoiesc, este destul de bogat, şi mă opresc la ceva ce conţine „Park“ în denumire. Tocăniţă de pui Park. După cum scrie - că asta nu are poză -, ar trebui să fie o tocăniţă cu pui, ciuperci şi sos de smântână şi vin alb. Apare chelnerul, îi spun ce doresc şi îl întreb şi de o salată. Cădem de acord la o salată de castraveciori şi gogoşari acri. De băut rămân la apă minerală.
Privesc peste umăr la domnu’ poliţist. Şi-a luat omu’ mici. Că bere îşi luase mai devreme. Mănâncă plin de poftă, ori îi e foame, ori sunt buni micii. Nu îl întreb. Îl las să mănânce liniştit, nu de alta, dar iar cade vina pe presă că nu lasă poliţia nici la masă în pace. @N_P
