Deschiderea unei noi sesiuni parlamentare coincide nefericit cu miscarile strategice din interiorul televiziunii publice. Renuntarea la citeva emisiuni culturale, unele cu audienta, macar in rindurile telespectatorilor cu deschideri si spre alte orizonturi decit „Hai Steaua!“ si „ Jos Dinamo!“ – ca sa nu utilizam formule mai aspre, ce ar putea viza bunul-simt, in absenta vigilentei CNA-ului –, in favoarea unor dorite, zice-se, emisiuni politice, nu poate fi de bun augur.
Grilele de toamna sint un bun prilej si rafinate pretexte de a se debarasa de emisiuni nedorite. Actualul PDG, om politic nascut din spuma si zerul postdecembrist, este un om de partid. Scurt. Nu are cum sa aiba alte viziuni si perspective fata de aspecte ideologice sau ideatice decit cele strins legate de gruparea politica din care provine si care l-a propulsat. Limpede. Nu este reprezentantul unei meritocratii, cu personalitate bine conturata. Eventual cu idei si viziuni, de o culoare sau alta, care sa impuna un trend sau macar o anume toleranta fata de adversarii sai. De orice culoare. Traim in lumea in care cine-nu-e-cu-noi-si-ca-noi este dusmanul nostru. Europa la noi are gust de sarmale si miros de mititei. Manierele politice nu pot sa difere de celelalte accesorii de bodega: vorba strepezita, banii pe sub masa si amenintarea cu sisul la iesire sint pregnante pentru a afla unde se gasesc Dreptatea si Adevarul. Ce mai tura-vura: „S-a-nteles?“, „S-a-nteles, sa traiti!“, „Executarea!“.
Scurt. Clar. Limpede. Cel putin pe fata. Pe dedesubt si pe dos lucrurile se mai nuanteaza si capata consistenta specifica. Ce atita „Procesul Comunismului“, protectie sociala, cresterea pensiilor, educatie, scoli si gradinite, vorba generalului Cambronne – despre care Marin Preda spunea ca nu se poate folosi decit o singura data pe pagina –, se aranjeaza totul, daca este putin cap. Si bani
