Statisticile sunt fara echivoc: in Romania, salariile la stat sunt mai mari decat in sectorul privat. O situatie oarecum anormala in conditiile mult cantatelor virtuti ale sectorului privat! Care, avand in vedere realitatile complet inverse decat in cantecele revolutionare capitaliste, de ce ar mai fi cautat pe piata fortei de munca? Situatia apare inversa si fata de cea din tari ale capitalismului matur (de pilda, in Germania, media salariilor din sectorul de stat este la nivelul mediei din sectorul privat) si chiar fata de cea din unele tari emergente (de pilda, in Cehia, unde media salariilor din sectorul de stat este sub cea nationala). Oricum, pe nicaieri nu se ating recordurile din Romania, unde media salariilor din administratia publica, datorita indeosebi cresterilor din ultimii doi-trei ani, a ajuns sa reprezinte de aproape doua ori media din sectorul privat. Chiar prin luari oficiale de pozitie, FMI nu numai condamna situatia si guvernul de la Bucuresti, care ar fi adus lucrurile aici fara sa fi tinut cont de cresterile generale de productivitate din economie, dar considera salariile din administratia publica un factor destabilizator in economie, prin punerea in pericol a finantelor publice si prin concurenta agresiva facuta companiilor private. Ce mai tura-vura, in conceptia FMI, salariile la stat au ajuns sa distorsioneze mediul privat, mai ales ca, la asemenea salarii ridicate, sectorul de stat a devenit unul dintre cei mai atractivi angajatori din economie in ultimii ani. Exista desigur multiple argumente de contracarare a sustinerilor FMI. Pentru concluziile lor, expertii institutiei iau in general in considerare doar salariile din administratia publica. Caci, daca s-ar lua in seama si salariile personalului din educatie si sanatate, media pe ansamblul "de stat" n-ar mai sta atat de nemeritat de bine pe cat o scot expertii FMI. In acelasi timp, se poat