Dan Voiculescu a avut din nou ghinion. Mult dereticatul si trimbitatul sau harakiri parlamentar s-a irosit.
Prinsa intre aparitia apelor la Tecuci si disparitia lui Pavarotti, lumea n-a inregistrat suicidul marelui sef de partid invizibil.
Ce se mai poate face? Dupa retragerea apelor, Antenele ar trebui sa reia intens stirea. Nici Profesorul Voiculescu n-a avut noroc. Lectia sa de etica superioara nu are sanse sa prinda manualele de istorie. Locul a fost adjudecat de „planul Hrebenciuc”, o idee din care tisnesc mirosul prezentului si amprenta viitorului. La un loc, un mare pericol istoric.
Profesorul Hrebenciuc a propus un contract la vedere: PSD si PNL se vor asocia pe urmatorii cel putin sase ani. Pactul va lichida amenintarea inepta a motiunii de cenzura, inventata in orele de joaca si de disperare ale lui Mircea Geoana. Romania va intra intr-o era prelungita de guvernare dinastica: Tariceanu III, IV si poate chiar V (Voiculescu a tresarit degeaba - e vorba de cifra).
Ce e, totusi, atit de insemnat in aceasta propunere? In primul rind, lipsa ei totala de sanse reale.
Pactul propus de Magister H ar urma sa formalizeze, cu stampile si semnaturi, o alianta care nu are voie si nevoie sa isi rosteasca numele. Propunerea lui Hrebenciuc ar scoate la suprafata si ar expune tirului electoral o stare de fapt care se simte mult mai bine in penumbra. PNL si PSD sint, de mult, parte a unui proces general de convergenta istorica.
Liberali, pesedisti, udemeristi, pecisti, peremisti, ba chiar o seama de pedisti coexista, amical si obscur, la un anumit nivel al vietii noastre politice. Pactul propus de Hrebenciuc n-ar face decit sa puna la usa acestei incaperi secrete o firma enorma, cu inscriptia „ Balul oligarhilor“ . Evident, nimeni n-are chef de o asemenea decodificare, iar un om cu eurostaiful lui C. P. @N
