"Si la ei tot asa fac?" a mai intrebat ea retoric (moment in care mi-a fost oarecum jena mie din cauza englezilor), a iesit pe hol, a deschis geamul - si a aruncat coaja de banana, punga goala, sticla de plastic pe fereastra! Ei da, asta da spirit gospodaresc! N-am mai scris de mult despre mersul cu trenul. Mai ales despre mersul cu trenurile SNCFR-ului. Chit ca in ultimii ani am mers destul de mult cu trenul, ca unul care n-are masina. Cam de doua ori pe an ma duc chiar pina-n Germania cu trenul - o calatorie lunga de vreo 2000 de kilometri care-ti ia aproximativ 36 de ore, daca iei singurul tren direct spre Viena de la Bucuresti. Cind am fost ultima data la rudele (mama, sora) din Herrenberg (Baden-Württemberg, linga Stuttgart), unul dintre nepoti s-a mirat a nu stiu cita oara cum de cineva (mai) poate sa mearga atitea ore cu trenul, cind poti lua avionul!... Dar dincolo de diferenta totusi sensibila de pret, "groaza" de timp petrecuta pe tren pe mine personal nu ma (mai) sperie - pentru ca imi iau un vraf de ziare si reviste de citit, pentru ca m-am obisnuit, pentru ca prefer o astfel de calatorie iesita din "teroarea" timpului tocmai pentru ca cele, sa zicem, 30 de ore in plus (fata de avion) eu unul nu le consider nicidecum pierdute, ci un cistig, un fel de cistig spiritual, pentru ca o astfel de calatorie reuseste mereu sa ma scoata din cotidian, imi ofera un timp de lectura, de gindire si reflexie, pe care-n viata de zi cu zi nu-l am! Dar sa ma-ntorc la trenurile noastre cele de toate zilele, trenurile romanesti - nu inainte de-a mai nota un lucru: comparativ cu trenurile germane (alta comparatie, exceptindu-le pe cele austriece, n-am cum face), cele romanesti sint chiar mai punctuale. Pe cind, de vreo doi ani incoace, n-a fost data sa ma duc in Germania fara sa pierd expresul regional de la Stuttgart la Herrenberg (el merge pina la Singen) pentru ca Eurocity-