Presa romaneasca e inca foarte departe de media europeana. Cantitatea e de necontestat. Calitatea se prabuseste gradual, cu argumentul falacios ca "publicul vrea" produse tot mai josnice.
Dar cancerul presei autohtone e mult mai adanc. Imbogatitii tranzitiei - amestec de nomenclatura secundara & Securitate reciclata in afaceri - au creat trusturi folosite in razboiul politic pentru mentinerea situatiei lor privilegiate. Manipularile, incitarea la ura, presiunile santajistice si avalansele calomnioase s-au banalizat. Si in acest domeniu, forma goala a triumfat. Exista, de ochii lumii, organisme profesionale (precum Clubul Roman de Presa) care functioneaza ca un sindicat ermetic, fara sa poata asana propriul teritoriu. Exista, pe de alta parte, institutii (precum CNA) care ar trebui sa monitorizeze aparitiile si sa sanctioneze multiplele derapaje deontologice, dar care prefera sa taca ori sa aplice duble standarde.
Oricine cunoaste din interior zona malignizata a presei romanesti e la curent cu faptul ca nici un "material" nu e inocent. Ceva apare pe bani (negri), la comanda patronului interlop (care are de reglat conturi) sau de dragul unei audiente fortate prin stiri senzationaliste, decontextualizate si ingrosate pamfletar. Publicatiile si televiziunile serioase, care tin la propriul nivel, se apara de maladia tabloidizarii prin autoizolare. Este insa aceasta profilaxie suficienta pentru ca focarul de infectie sa nu contamineze, treptat, intregul organism media? Desigur ca nu. E imposibil sa tratezi, bunaoara, "mica problema" a ziaristului mercenar, care nu-si respecta meseria si o practica doar pentru a-i fenta normele, in dispretul absolut al valorilor democratice. Cand grosolania, incultura, fusereala si nesimtirea sunt "defecte de fabricatie", speranta unei evolutii se distruge de la sine.
Exista totusi o speranta. Ea se adaposteste i
