"Trei tineri au murit carbonizati, iar un al patrulea a decedat dupa ce a fost proiectat la 20 de metri de locul in care un Opel s-a izbit de un copac". Este un fragment dintr-un articol (cel mai recent), din seria, prea numeroasa, a materialelor de presa din care nu pot lipsi cuvinte gen "sange", moarte", "terifiant", "desfigurati" si care fac parte din operatiunea semantica de descriere a tragediilor pe care le poate cauza o clipa de neatentie ori inconstienta unui sofer. Rolul acestor articole nu este de a satura foamea de senzational macabru, de scene horror a segmentului de cititori care le savureaza. Rolul este de a tempera soferii carora le lipseste educatia rutiera, soferii care se cred regi ai soselelor, de a le transmite subliminal mesajul ca maine pot fi eroii principali ai unor astfel de povesti de o zi. In ciuda numeroaselor, prea numeroaselor, semnale de acest gen, sinuciderile si crimele pe sosele se inregistreaza cu aceeasi constanta inspaimantatoare. Indisciplina in trafic — fie ca se numeste viteza, depasire neregulamentara, alcoolemie — si harjoana cu moartea nu raspund unor astfel de tratamente.

Statisticile ne arata ca in tarile recunoscute drept civilizate, numarul mortilor si al ranitilor grav in acidente rutiere este mai mic, net inferior celui din tarile in curs de "cizelare". Daca ne luam dupa aceasta statistica si raportandu-ne la numarul de cruci care se cer plantate zi de zi in cimitirul nefericitilor fosti "participanti la trafic", rezulta ca Romania defileaza cu fudulia prostului in primele randuri ale plutonului de ucigasi si sinucigasi rutieri proveniti din tari in care civilizatia si educatia nu sunt printre punctele forte. In Romania ultimilor ani au fost atit de multe tragedii pe sosele — din care, dupa cum se vede, extrem de multi nu au invatat nimic — incat am ajuns sa nu mai consideram informatie de impact un accident