Cel de Sus stie cati cetateni sunt mai presus de lege in Romania, eterna si fascinanta tara a coruptiei fara de corupti. La categoria "rechini" ai tranzitiei, singura condamnare definitiva si irevocabila – ce-i drept, minima si executata partial – ramane cea a pesedistului Gabriel Bivolaru. In rest, toata lumea "buna" suspectata de a fi intrat in conflict cu legea a reusit sa scape din plasa. Implicit "mirosul de peste prajit", pe care-l detectau ziaristii de la "The Economist" pe vremea cand Adrian Nastase, Dan Ioan Popescu, Dinu Patriciu si George Copos se vanzoleau la Parchet, s-a dovedit o cacealma.

Iluzia ca justitia isi face datoria ne-a adus admiterea in UE.

A urmat trezirea la realitate, si de la Bucuresti a plecat spre Apus mirosul de ministru "debarcat" – asta ca sa nu zicem prajit – si de justitie trasa pe dreapta. Vesticii au amenintat cu o clauza de salvgardare pe justitie, dar cui i-a pasat la Bucuresti? Tratatul de admitere nu prevede si excluderea din UE, motiv pentru care nimeni nu s-a sinchisit prea tare de amenintarile comisarilor europeni. De cetatenii electori s-au sinchisit, in schimb, asa ca aria preferata a tuturor celor cercetati de Parchet, dar si a colegilor lor de partid au constituit-o nevinovatia si victimizarea: toti sunt victime ale justitiei, care actioneaza la comanda politica, daca se poate cu ordin expres de la Traian Basescu.

Va mai amintiti declaratia antologica a lui Adrian Nastase, in care acesta recunostea ca dosare ale marilor rechini au existat si in mandatul sau, dar nu le-a dat drumul fiindca nu voia sa dezechilibreze guvernul si incheierea negocierilor cu UE? Nu era atunci anotimpul anticoruptiei, fiindca nu se putea combate o coruptie a carei existenta nu era recunoscuta de autoritati. Porumbelul scapat de Nastase dezvaluia amestecul sau in treburile justitiei, amestec in totala contrad