Mircea Cartarescu, "Orbitor. Aripa dreapta", editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), 572 pag.
Incerc un fel de stanjeneala cand ii aud pe unii autori numindu-si scrierile opera. Desi cuvantul acesta, ca si cel de artist, s-a banalizat ("artisti" isi spun si guristii analfabeti, si frizerii, si machiorii, si animatoarele de bar, despre "opera" lor vorbesc cu emfaza toti grafomanii, diletantii si compilatorii), pentru mine el continua sa aiba un sens valoric superlativ. Mircea Cartarescu are opera, in toate intelesurile notiunii, de la cel etimologic - in latina opera inseamna munca, o indeletnicire care cere osteneala, iar verbul din care provenea, operor, semnifica si a aduce o jerfa - pana la exigentele cuprinderii vaste si profunde, ale originalitatii stilului si capacitatii de a emotiona. Scriitor total - poet, prozator, eseist, teoretician si, de voie-de nevoie, publicist -, Mircea Cartarescu are o putere de munca si o rabdare pe masura talentului, cultivat si crescut in timp, la masa de scris si prin lecturi. Putea sa ramana inzestratul poet care scrie sporadic, sub impulsul inspiratiei, in restul timpului traindu-si viata placut. A ales sa si-o supuna scrisului, sa se scrie. Tracasat si el de obligatii, ca noi toti (ba, mai avandu-le in plus si pe cele ce decurg din statutul de Vip), a reusit totusi sa-si urmeze obstinat proiectele, sa nu se lase abstras nici de evenimentele vietii private si publice, nici de cantecele de sirena ale celebritatii. La trilogia Orbitor a muncit 14 ani, publicand in 1996 primul volum, Aripa stanga, in 2004 cel de al doilea, Corpul, si, in vara aceasta, ultimul, Aripa dreapta. Intregul de peste 1400 de pagini e vazut deja de criticii romani care conteaza - ca o capodopera si va garantez ca nu e o exagerare. S-a mai gasit - totdeauna se gasesc insi agasati de laudele meritate sau care nu au alt mijloc de a se face remar