Un declin de putere relativ al democraţiilor liberale, in economia mondială (pondere in PIB-ul şi producţia industrială, exporturi mondiale), pare imposibil de evitat in deceniile ce vin
La inceputul deceniului trecut francezul Michel Albert a scris o carte mult comentată de ambele părţi ale Oceanului Atlantic: "Capitalism contra Capitalism". El vorbea despre o competiţie economică globală care ar contrapune modelului anglo-saxon (exemplificat de SUA şi Marea Britanie, prin excelenţă) un model continental, ce ar fi reprezentat de Franţa şi Germania. Tot in acei ani s-a vorbit de aşa-numita "fortăreaţa Europa" (Fortress Europe), in condiţiile in care economiile vest-europene (UE) păreau să reducă din decalajele de productivitate faţă de SUA, iar in unele domenii chiar să o ia inainte. Această argumentaţie poate fi intălnită şi la Lester Thurow, profesor la faimosul Massachussets Institute of Technology (MIT) - la el insă competiţia globală cuprinde un al treilea pol, Japonia (vezi "Head to Head", 1993).
Mi-am adus aminte de lucrarea lui Michel Albert, dar dintr-o perspectivă - economică şi geopolitică â mai amplă. Astfel, ascensiunea formidabilă a Chinei şi Indiei (la care putem adăuga Brazilia şi chiar Rusia, in ultimul deceniu), a Asiei, in general, produce mişcări de plăci tectonice in economia mondială. Nu numai că economiile asiatice dau dovadă de multă vitalitate - prin rate de creştere economică, expansiune a exporturilor, asimilare de tehnologii noi şi volum de rezerve valutare - , dar ele incep să remodeleze, in avantajul lor, textura instituţională care a ordonat lumea postbelică (după al doilea război mondial). Este suficient să amintesc aici de ce şi cum se discută acum, inăuntrul şi in afara FMI şi Băncii Mondiale, negocierile comerciale in cadrul rundei Doha, etc. Companii mari din China şi India achiziţionează pachete de acţ
