Ce este cu adevarat politic in arta politica? Ce este cu adevarat public in arta publica?
Din punctul meu de vedere, sfera publica nu este ceva care sa fi existat deja undeva. Aceasta reprezentare a sferei publice drept ceva deja existent, care asteapta numai sa fie cucerit, nu este altceva decit o fictiune naiva. In cazul in care conceptul de sfera publica – si, pe linga acesta, si conceptul de spatiu public – are vreun sens care merge dincolo de descriptivul pur, daca vrem sa il folosim ca pe o categorie teoretizata cu seriozitate si nu doar in mod familiar, atunci trebuie sa ne luam ramas bun de la aceasta fictiune. Caci in cel mai bun caz, e vorba de cele mai multe ori de simulacre ale sferelor publice: pseudo-sfere publice. Sa ne gindim numai la caracterul pretins public al posturilor radio „publice“. Accesibilitatea lor in ceea ce priveste configuratia programelor si a continuturilor e, pentru cei mai multi dintre noi, nu doar limitata, ci virtualmente eliminata (si ce este aceea o sfera publica la care nimeni nu are acces?). Continuturile de emisie genereaza un spatiu al entertainment-ului si nu unul al dezbaterii.
In termeni antici, e vorba mai degraba de circ decit de agora. Informatiile sint pseudoneutre si sint indatorate hegemoniei generale intr-o asa masura incit, in fapt, contra-informatiile nu-si gasesc niciodata loc in aceasta „sfera publica“. Nu pot fi constatate tendinte asemanatoare si in spatiul urban „public“? Nu este acesta privatizat din ce in ce mai mult, ceea ce inseamna ca, daca e necesar, este subiectul unor conditii de acces, preluind tot mai mult caracterul shopping-mall-urilor private, deci tot al unei pseudosfere publice, in care articularea politica este din start imposibila, ba chiar impiedicata de servicii private de securitate?
Trebuie asadar stabilit faptul ca media insasi, care in mod normal sint prototip
