O umbra de democratizare si de ingaduire a unei relative libertati de expresie – desi controlul partidului se mentinea – daduse sperante in special intelectualilor, mai ales dupa discursul lui Hrusciov la Congresul XX, cand au fost dezvaluite, e drept doar in interiorul partidului comunist, crimele lui Stalin. Evenimentele de la Budapesta i-au pus pe jar pe comunistii romani. Clica lui Gheorghiu-Dej a trecut, imediat dupa inabusirea revolutiei din tara vecina, la masuri de mana forte. Romania a cunoscut, in anii 1957-1960, o razie politica de o amploare extraordinara, vizand indeosebi doua categorii ale populatiei: intelectualii si studentii (care, inca din timpul insurectiei maghiarilor, trecusera la varii actiuni de contestare a regimului comunist, de la discutii in grup si planuirea unor mitinguri pana la adunari de genul celei de la Timisoara). Securitatea a lucrat atunci cu motoarele "la turatie maxima" arestand pe capete, anchetand cu barbarie si fabricand "loturi", adica grupari "ostile" regimului care puteau fi incadrate juridic la punctul unu al criminalului articol 209 CP, de inspiratie bolsevica, introdus in legislatia romana in 1948 si remaniat, in sensul agravarii, in 1959 si 1960, pedepsele plecand de la 15 ani si ajungand, "cand fapta prezinta un caracter deosebit de grav", la condamnarea la moarte. Au fost arestati atunci si condamnati la ani grei de puscarie mari intelectuali, repere adevarate ale constiintei nationale, unii de dimensiuni europene. O lista sumara am aflat in cartea lui Arsavir Acterian "Portrete si trei amintiri de puscarias" (ed.Ararat, Buc.1996): "La un moment dat, la Moscova a fost un proces impotriva unor oameni de cultura disidenti. Hop si la noi guvernantii sa-i maimutareasca pe protectorii lor. In scurt timp s-a si ticluit prin 1958-1959 procesul in care Nazarie (Al.Nazarie, avocat, fost detinut la canal, rearestat prin 1