Ultimul reper inainte de Polul Nord, aflat intr-o zona de interes strategic pentru statele vecine Cercului Polar, arhipelagul Svalbard este regiunea unica din lume unde se intalnesc pasii minerilor rusi si norvegieni, ai solicitantilor de azil respinsi si ai oamenilor de stiinta preocupati de conservarea si protectia mediului.
Desi inospitalier din punctul de vedere al climei schimbatoare si violente, arhipelagul norvegian este deschis pentru toata lumea. Pentru a calatori acolo nu ai nevoie de viza sau de permis de sedere sau trecere. Oricine se poate instala acolo atat timp cat isi poate asigura mijloacele de subzistenta in aceasta regiune aspra.
Centrul administrativ al arhipelagului este Longyearbyen, un sat cosmopolit cu o populatie de 1.800 de locuitori de nu mai putin de 30 de nationalitati. Cu 60 de rezidenti in acest sat, thailandezii au cea mai numeroasa minoritate in arhipelagul unde iarna temperatura medie este de -12 grade Celsius iar noaptea dureaza doua luni pe an.
Insa atentie la cei care vad in Svalbard noul Eldorado, avertizeaza agentia franceza facand trimitere la cetatenii romani care au lasat totul in urma si sosesc in aceste parti ale lumii in cautarea norocului, fara a cunoaste limba si fara a avea competente profesionale adaptate acestei zone.
Cu cateva exceptii, comunitatea de pe arhipelag ramane neschimbata din punctul de vedere al statisticilor sociologilor pentru ca la Svalbard nimeni nu se naste si nimeni nu moare. Femeile insarcinate dintre locuitorii satului Longyearbyen primesc niste permise speciale pentru a naste pe continent la o maternitate.
De asemenea, calmul acestei comunitati nu este tulburat nici de accidente, iar sinuciderile au poate rata cea mai scazuta din lume - in fiecare an nu exista mai mult de una sau doua morti din cauza unui accident sau a unei sinucideri,