De cand se fac sondaje de opinie in Romania postrevolutionara, exista o constanta: institutia in care populatia are cea mai mare incredere declarata este, la mare distanta de celelalte, Biserica. Conform ultimului Barometru al Opiniei Publice publicat de Fundatia Soros (dar si potrivit tuturor sondajelor similare), 87% dintre respondenti declara ca au multa sau foarte multa incredere in aceasta institutie.
Explicatia cea mai la indemana consta in gradul inalt de religiozitate al romanilor. In sprijinul afirmatiei vin atat datele statistice – la ultimul recensamant, doar 0,1% din populatie s-a declarat fara religie –, cat si informatiile din sondaje: din acelasi Barometru aflam ca 94% din respondenti si-au afirmat credinta in Dumnezeu. Pentru comparatie, Ancheta permanenta asupra conditiilor de viata, realizata de INSEE in 2005, constata ca 30% dintre francezii de peste 15 ani nici nu sunt practicanti, nici nu au sentimentul apartenentei la o religie (proportia fiind de 45% la tinerii intre 15 si 24 de ani). Spre deosebire de Franta, in randul generatiilor tinere din Romania gradul de religiozitate nu este semnificativ mai scazut decat al celor varstnice.
In ceea ce priveste practica religioasa, lucrurile sunt oarecum diferite: desi 83% dintre romani declara ca se roaga la Dumnezeu zilnic sau de cateva ori pe saptamana, doar 57% spun ca merg la biserica cel putin o data pe luna (nu e evident ca o si fac, dar cifrele reflecta o aspiratie greu de negat). Asta inseamna ca pentru o treime dintre religiosi credinta e mai curand o relatie directa cu divinitatea. Increderea in Biserica se confunda, pentru cei mai multi romani, cu credinta in Dumnezeu.
Dar simpla invocare a religiozitatii romanilor nu este suficienta pentru a explica gradul enorm al increderii in Biserica. Este suficient sa amintim ca acest indicator se situeaza, in alte tari in care religia j
