Preafericitul Daniel, fostul mitropolit al Moldovei si Bucovinei, are reputatia unui excelent teolog al Ortodoxiei si om inzestrat cu un tact deosebit. A sponsorizat, in tacere, o serie de initiative ecumenice care i-au permis Romaniei sa depaseasca sentimentul izolarii religioase trait pana in 1990. Atitudinea sa deopotriva diplomatica si rationala difera complet de cea a liderilor politici – care fie se dovedesc obsedati de confruntari, fie spun tot ceea ce le trece prin cap, fara a chibzui in prealabil asupra semnificatiei vorbelor lor. Alegerea noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane – aparent neproblematica, dar insotita de o mare tevatura mediatica – a contrastat pozitiv cu uzantele definitorii scenei politice romanesti.
BOR are toate sansele sa ramana si pe viitor, cel putin in proximii ani, cea mai respectata institutie nationala. Fireste – nici respectul si nici chiar veneratia nu echivaleaza cu influenta si/sau puterea. Dar cu tara aflata in valtoarea schimbarilor, Biserica poate deveni o voce progresista in viata natiunii, capabila a indruma evolutia acesteia in directia optima – nu prin implicare politica, ci printr-o sustinere directa, cu toata ponderea prestigiului ei, a unor initiative dedicate ameliorarii traiului din Romania. Daca BOR va reusi aceasta performanta, va fi contribuit neindoielnic si la consolidarea pozitiei tarii in cadrul UE.
Strainul aflat in Romania nu are cum sa inchida ochii in fata noianului de detalii care alcatuiesc cotidianul acestei tari, si nici mintea in fata unor posibile solutii. Incredibila bogatie naturala a Romaniei inca este un bun ramas in esenta nevalorificat, ba chiar deteriorat in numeroase zone ale tarii. Este suficient a privi cladirile moderne, de regula execrabile, ridicate in plin centrul istoric al unei urbe sau in splendide zone rurale, a observa situri arheologice vandalizate in speranta un
