In Constitutia Romaniei sunt prevazute drepturile fundamentale ale omului, intre care si dreptul la viata si dreptul la integritate fizica si psihica.
Desfasurarea activitatii medicale implica respectarea cu rigurozitate, de catre medici, a unor norme deontologice si juridice. Normele de deontologie medicala sunt prevazute in Codul de deontologie medicala, care enunta ca sanatatea omului reprezinta telul suprem al actului medical, obligatia medicului constand in apararea sanatatii fizice si mentale a omului, in usurarea suferintelor, in respectarea vietii si demnitatii persoanei umane, fara discriminari in functie de varsta, sex, rasa, etnie, religie, nationalitate, conditie sociala, ideologie politica sau din orice alt motiv, in timp de pace, precum si in timp de razboi.
In cazul in care conduita culpabila a medicului are ca finalitate producerea unui prejudiciu pacientului, atunci intervine raspunderea civila delictuala pentru malpraxis. Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii defineste malpraxisul ca fiind eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.
Raspunderea civila delictuala a medicului rezulta din obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat de o fapta ilicita. In cazul in care, prin fapta ilicita, au fost incalcate si norme de drept penal, iar fapta intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni, atunci va fi antrenata si raspunderea penala a persoanei vinovate, alaturi de raspunderea civila.
In cele mai multe cazuri, actele de malpraxis sunt comise din culpa (eroare, greseala) de catre personalul medical. La nivelul fiecarei autoritati publice judetene functioneaza o comisie
