După două zile de stat pe baltă la pescuit şi degustatul micilor, cârnaţilor sau fripturii, totul realizat pe gătarul portabil, lângă apă, de gaşca de bucătari anonimi şi amatori, m-am gândit să fac o comparaţie cu ceva pregătit de cineva calificat în domeniul respectiv.
Era în vizor de două săptămâni - şi i-am trecut pragul - Felinarul Galben, ăla de peste drum de Parcul „Romanescu“. Mai erau consumatori în sală, unii chiar lăudau bucătarul pentru ciorba de burtă, aşa că am luat loc destul de aproape de ei.
Din meniu am ales repede ceva ce să cuprindă cât mai mult din ce mâncasem pe malul bălţii: mixed grill, amestec de fripturi. Cum părea destul de cuprinzător, am renunţat la garnitură, mulţumindu-mă cu salată. În timp ce aşteptam comanda a intrat o femeie în restaurant, s-a îndreptat spre bar, a cerut un pahar cu apă, l-a primit, a plecat. Nu a apucat să iasă din sală şi un bărbat a cerut şi el barmanului un pahar cu apă. Servit, băut, mulţumit, plecat. Frumos gest, părerea mea.
Am admirat expoziţia de receptoare radio, model secolul XX, din local, funiile, cam afumate, geamul termopan prins în lemn şi gata că a venit mâncarea.
Prezentarea mixgrill-ului e aproape arhitecturală. Trei straturi de friptură formau un fundament în care era înfiptă o frigăruie ce conţinea un mic, un cârnat şi un ardei iute mic şi roşu, separate de bucăţi de roşie. Salata de roşii şi castraveţi era bine camuflată sub un strat de brânză rasă.
Nu am cerut expertiză tehnică la construcţia din farfuria mea, nici nu am întrebat dacă are autorizaţie sau dacă este creaţia vreunui arhitect din Craiova. Observasem, ce e drept, un birou de arhitectură lângă restaurant şi poate în virtutea bunei vecinătăţi arhitecţii acordaseră consultaţii bucătarului.
Estetica din farfuria mea a avut de suferit imediat. O lovitură bine ţintită şi edificiul s-a năruit. Au rămas do
