Cristian Mihai CHIS
Intr-un top al actelor normative modificate la greu, Legea pensiilor ocupa un loc fruntas. E suficient sa-l intrebi pe un judecator de Curte de Apel cum i-au schimbat viata cele circa 150 de articole modificate incepand din 1999 si-ti va arata un palc de fire albe cauzele privind pensiile care ocupa un loc de top pe rolul instantelor.
Prima modificare a Legii 19/1999 a survenit chiar dupa cateva zile de la promulgare, si de atunci, ajustarile au curs, fapt ce dovedeste cat de bine au gandit-o cei care au nascut-o: un compromis acceptabil.
Toate ordonantele de urgenta menite a o rectifica nu au facut-o mai buna, ci au mentinut coma varstnicilor, deoarece viziunea schimbarii a fost de doua feluri: masuri economice prin care s-a urmarit mentinerea echilibrului, si masurile pur electorale circa cinci milioane de persoane cu drept de vot nu sunt de aruncat.
Cu toate modificarile, inechitatea persista. Si nu ne referim la faptul ca noul sistem de calcul al contributiilor sociale determina scaderea veniturilor nete ale angajatilor cu venituri mari, de exemplu, personalul din banci. Pana la schimbarea intrata in vigoare in august, impozitul CAS era plafonat la cel mult de cinci ori salariul mediu brut pe economie (circa 6.000 de lei), dar noua modificare elimina plafonul, deci cetatenii cu venituri mai mari vor plati taxe mai mari.
Ne intereseaza oamenii simpli, carora daca le spui care sunt principiile de organizare a sistemul public de pensii iti rad in nas. Si in special pensionarii, care nu se pot dedulci la pensiile private decat daca fac parte din familii care bat suta de ani in mod frecvent.
Traian Basescu spunea luni, la o dezbatere organizata pe tema Pilonului II, ca acesta reprezinta "un compromis politic rezonabil", la care guvernul mai are nitel de lucrat, in sensul de-a cr
