Emilian MARCU "Aceasta carte a lui Alexandru Dobrescu este prima in colectia "Biblioteca ZIUA de Iasi", colectie careia ii dorim aparitii indelungate. Anul acesta, cand Alexandru Dobrescu a implinit 60 de ani, a fost un an bogat."
Pic-pic, tic-tac se aud clipele de nisip starnite de vantul din clepsidre sau de pe cadranele ceasurilor si facand multa agitatie in jur, parca si ele ar fi pregatite sa ne spuna ca scriitorul a ajuns la varsta de 60 de ani.
Daca te intalnesti cu el pe strada si nu stii nici cine este si mai ales cati ani are, ai spune ca este, nici mai mult nici mai putin decat un june-prim venind dintr-o lume a cartilor, care a trait si care mai traieste (desi ca si in cazul manelelor, multi se dau a nu le accepta, dar in ascuns...), mai traieste in rafturile bibliotecilor noastre.
O anume lejeritate in miscare si o anume bonomie il fac sa fie tot mai departe de varsta reala. Si cu toate acestea, de curand a intrat in eleganta societate a sasezecistilor, adica a celor care au implinit 60 de ani.
Cheful de munca, inteligenta, spontaneitatea dar si forta fizica si morala fac din personajul nostru un om fara de varsta.
60 de ani in vremurile de demult erau multi, astazi nu.
Cand eram copil si vedeam un om de 30 de ani mi se parea ca-i batran. Cu timpul, varsta si-a intrat in drepturile normale si un om de 60 de ani mi se pare tanar.
Si scriitorul despre care scriu aici mi se pare cu adevarat tanar.
Putini prieteni si multi dusmani (de fapt mai bine spus adversari) a contabilizat pana la aceasta varsta. De ce?
Intransigenta opiniilor sale, sinceritatea cu care a dat si da verdicte literare (multi confunda aceasta sinceritate cu cinismul), probitatea profesionala si chiar, uneori, abruptitatea parerilor, sunt doar cateva motive. Si cand te lauda, atunci cand este cazul, pa