Luni a inceput scoala, deci a venit timpul sa discutam iarasi despre educatie. Apoi vom mai vorbi in preajma examenelor nationale, a titularizarii profesorilor (care nu vor lua note de trecere) sau cind, Doamne fereste, un elev va mai pati ceva rau in curtea unei scoli... Dar acum despre ce sa vorbim in legatura cu educatia? Am tot spus si am repetat cu totii aceleasi lucruri si nimic nu s-a intimplat. Cel mai potrivit ar fi sa vorbim despre ce vorbesc politicienii in legatura cu educatia si sa vedem unde am ramas cu dezbaterea, cu politicile, cu agenda educatiei.

Presedintele PSD s-a batut cu pumnul in piept ca ideea pactului pentru educatie este, de fapt, ideea PSD-ului, si nu a presedintelui Basescu. Macar daca ar conta acest lucru! Mai intii sa vedem daca este o idee buna (in cazul unui esec, cine si-l asuma, daca toate partidele se inhama la acelasi proiect comun, parafat prin pact?), si mai apoi sa vedem ce vom pune in pactul acela. Aici, Mircea Geoana este, evident, mai interesat de paternitatea unei idei, care ar putea fi buna, decit de soarta educatiei si a dezbaterii din cadrul educatiei. Si daca tot isi asuma public ceva ce nu-i apartine, tot public afirm si eu aici ca ideea pactului nu vine din interiorul clasei politice, de la vreun partid, ci din lumea ONG-urilor care tot cer acest pact pe la diferite conferinte la care au participat si reprezentantii vietii politice din PSD si din alte partide. Doar eu stiu de aceasta idee de prin 2003, asa ca va rog credeti-ma pe mine, si nu pe dl Geoana.

Asa, ca o aducere aminte, Cristian Diaconescu, purtatorul de cuvint al PSD, anunta in vara ca „PSD va pregati un act normativ compus din mai multe documente, inclusiv o strategie nationala pentru educatie“. Dar PSD nu are dreptul moral sa mai inainteze pachete de reforme in educatie, mai ales pacte si invoieli, dupa ce si-a batut joc de mun