John Kennedy TOOLE
Biblia de neon
Traducere de Cristian Neagoe
Editura Polirom, Colectia „Biblioteca Polirom“, Iasi, 2006, 232 p.
John Kennedy Toole a murit la 32 de ani, lasind in urma sa doua romane: Conjuratia imbecililor si Biblia de neon. Pe primul s-a straduit in zadar sa-l publice, iar pe cel de-al doilea a refuzat sa-l editeze. Ambele au fost publicate postum de catre mama autorului si i-au adus celebritatea, precum si premiul Pulitzer pentru Conjuratia imbecililor. Prin urmare, se pare, oricit de cinic ar suna, ca un autor celebru este, de cele mai multe ori, un autor mort.
Distanta stilistica si diferentele de viziune si de ton dintre cele doua romane sint totusi foarte mari, atit de mari incit te poti intreba daca sint scrise de acelasi autor. Sigur, exista probabil o ardere a etapelor, ramasa necunoscuta publicului, dar chiar si asa nedumerirea persista, intrucit ambele romane sint scrise fara stingacii sau poticneli adolescentine.
Despre copilarie si maturizare, fara efuziuni
Dincolo de aceste nedumeriri, Biblia de neon este o carte de sine statatoare, care ar fi putut razbi pe piata si fara Conjuratia imbecililor pe post de „locomotiva“. Romanul te cucereste prin simplitatea naratiunii si prin viziunea needulcorata asupra vietii. Ajuns la virsta de 16 ani (aceeasi virsta pe care o are si autorul in momentul scrierii romanului), David, personajul-narator, povesteste despre sine si familia sa stabilita undeva in Mississippi. in timp ce trenul il poarta departe de valea in care a crescut, isi aminteste de copilaria si adolescenta sa, in centrul carora se afla doua personaje feminine, mama si matusa sa Mae.
Sunetul trenului ce inainteaza in noapte face racordul cu trecutul, mai precis cu perioada fericita a copilariei, care coincide cu zilele faste ale familiei. O zi, un dar – un t
