SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Ani de-a răndul, un poet-miliţian a publicat in revistele literare versuri patriotice de 1 Mai, de 23 August, de 1 Decembrie şi la zilele de naştere ale Ceauşeştilor. Era, cum s-ar spune, fraierul de serviciu al redacţiilor, care livra la comandă versuri omagiale şi circumstanţiale, scutindu-i astfel de ruşine şi de corvoadă pe angajaţii acestor publicaţii.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Ani de-a răndul, un poet-miliţian a publicat in revistele literare versuri patriotice de 1 Mai, de 23 August, de 1 Decembrie şi la zilele de naştere ale Ceauşeştilor. Era, cum s-ar spune, fraierul de serviciu al redacţiilor, care livra la comandă versuri omagiale şi circumstanţiale, scutindu-i astfel de ruşine şi de corvoadă pe angajaţii acestor publicaţii. Miliţianul trecea drept un om de treabă, deşi nimeni nu se interesase de felul său de a fi la slujbă. Fiind, ca toţi poeţii, vanitos, miliţianul acceptase să-i fie menţionat gradul, ca să ştie şi şefii pe cine aveau in subordine. Neobişnuit in relaţia redacţiilor cu poetul-miliţian era faptul că acesta, nefind de tot dobitoc, era ajutat şi incurajat să publice. Ca şi cum clasa scriitoricească se simţea datoare cu ceva clasei miliţieneşti, fără să ştie cu ce şi nici dacă, tipărindu-i plutonierului versurile patriotice, işi plătea datoria.
Poeţii cu pretenţii obişnuiesc să fie prietenoşi cu mediocrii. Pe de o parte, fiindcă mediocrii n-au cum să le devină adversari, pe de alta, fiindcă o faptă buna, care nu te costă nimic, iţi ameliorează nişte probleme de conştiiţă stătute, dar care pot din cănd in cănd să fermenteze. Excesul de bunăvoinţă al redactorilor faţă de un confrate nu foarte inzestrat mai avea un substrat. Unul istoric. In vremuri nu chiar indepărtate, redacţiile aveau sarcină de la partid să descopere şi să publice talente din muncitorime şi ţărănime. In