Vartan Arachelian prezintă intr-o amplă rememorare luptele dure din 1990 şi 1991 pentru naşterea unui post de televiziune, alternativă la canalele oficiale ale timpului. Interesele politice difuze, lipsa de mijloace tehnice, polarizarea excesivă a opiniilor sunt condiţiile in care a apărut Televiziunea SOTI.

In decembrie trecut, la sugestia unor colegi, pusesem la cale aniversarea a cincisprezece ani de cănd debutase prima televiziune alternativă din Romănia, SOTI. Cum ea era ultima dorinţă exprimată de greviştii foamei din Piaţa Universităţii, gestul rememorativ ni se părea necesar. Preşedintele CNA, regretatul Ralu Filip, a fost de acord ca evenimentul să aibă loc la sediul autorităţii pe care o conducea. In acelaşi timp, Ion Cristoiu m-a invitat să evocăm la "Antena 3" acest moment semnificativ. Cercetarea cătorva publicaţii care sprijiniseră proiectul mi-a improspătat memoria cu tribulaţiile pe care le-a cunoscut scurta existenţă a postului SOTI şi, in plus, faptul că el avea să fie un măr al discordiei intre cei care i-au dat viaţă m-a descurajat pănă acolo incăt am renunţat la manifestarea jubiliară. Iată căteva titluri: "SOTI un mit sau un scandal?" (Şerban Madgearu in Cotidianul); "SOTI şoriceii sub clar de lună" (Radu Budeanu in Expres); "Coloana SOTI" (Sorin Roşca Stănescu in Romănia Liberă; "Cancerul de la SOTI" (Victor Parhon in Expres-Magazin); "Cazul SOTI" (Andreea Pora in 22); "Despărţirea de SOTI" (Marilena Rotaru intr-un interviu din Cotidianul) etc. Şi totuşi... Felul in care, in răstimp, partidele PNL şi PSD şi-au impărţit ca nişte feude Consiliul Naţional al Audiovizualului şi TVR m-a făcut să revin, deoarece a devenit un loc comun ca cel care se perindă la putere să nu lase din mănă mijloacele publice audiovizuale. Aşa se face că evocarea conflictelor declanşate in urmă cu 15-16 ani sunt simptomele unei boli care s