Mă dusesem să nu-mi placă. Voiam să uit de premiul de la Cannes ("lasă premiul, găndeşte-te dacă stă in faţa publicului din Romănia", imi spuneau toţi prietenii care il văzuseră săptămăna trecută).
Mă dusesem să nu-mi placă. Voiam să uit de premiul de la Cannes ("lasă premiul, găndeşte-te dacă stă in faţa publicului din Romănia", imi spuneau toţi prietenii care il văzuseră săptămăna trecută). Veneam după nişte zile ingrozitoare, cu foarte multă treabă şi la fel de mult stres, şi nu aveam starea necesară să-l văd. Mă găndeam că sunt astfel create condiţiile să uit momentele in care am stat de vorbă cu Anamaria Marinca şi m-am uitat la ea ca la un spectacol intr-un studio foto. Sau intălnirea cu Cristian Mungiu, care a venit relaxat, in papuci, "plec la mare cu ăla micuâ", ca să-i facem o fotografie pentru un dosar in care stătea alături de toţi tinerii regizori de film. Mă şi vedeam scriind ceva "cool" şi rece, in linia celor care critică filmul (eu sunt mai mereu contra valului).
Dar mi-a plăcut. Foarte tare. Am fost la Studio (imi place să plătesc biletele la cinema, chiar dacă mi se trimit invitaţii peste invitaţii), intr-o sală unde primele două rănduri din faţa mea erau ocupate, in majoritate, de femei trecute de 50 de ani. Care plăngeau la sfărşit. Am plecat scrăşnindu-mi dinţii şi avănd foarte clar in minte mirosuri ale blocului din orăşelul in care locuiam pe "vremea aceea".
Mi-au plăcut actorii. ştiam că o să-mi placă, pentru că i-am mai văzut jucănd pe Anamaria Marinca şi pe Vlad Ivanov (pe ea in film, pe el in teatru) şi mi s-au părut minunaţi (pentru Vlad Ivanov m-am mai dus şi a doua zi la acelaşi spectacol, pentru că fusese mult prea bun şi voiam să văd dacă-i mai "iese". I-a "ieşit").
Dar nu de asta mi-a plăcut filmul. Asta le-a plăcut şi celor care caută explicaţii pentru o secvenţă in care un buletin de identit