Deşi pare greu de crezut, încă înainte de primele clipe ale vieţii, un copil se învîrteşte într-un univers compus din branduri; acest univers inocent este alimentat permanent de sfaturile cele mai bine intenţionate din lume şi bîntuit periodic de spaime, zvonuri, fantome. În timp ce copilul doarme liniştit în burtica mamei sau în pătuţul capitonat cu perne şi apărători, pe saltea absolut naturală, din iarbă de mare, special comandată la "plăpumar" (o meserie altminteri pe cale de dispariţie) - pentru că se ştie, saltelele de la magazin din burete sau chiar din fibră de cocos sînt curată nenorocire -, mamele se dau de ceasul morţii, încercînd să se descurce cumva în aceste hăţişuri încîlcite de branduri. Cum să le deosebeşti pe alea bune şi cinstite, care-ţi vor face copilaşul mare şi sănătos, de alea rele şi periculoase care îl vor îmbolnăvi?
Pentru asta s-au inventat bunicile, soacrele, mătuşile şi, mai ales, revistele specializate. Şi, să nu uităm, uneori doctorii! Cu denumiri angelice precum Super Ultra Bebelino, revistele te învaţă, cu vocea autorităţii absolute, ce e bine şi ce e rău pentru copilul tău. De ce trebuie să alegi un scaun de maşină de un anume fel, cum stă treaba cu tetinele (eterna dilema "latex vs silicon"), dacă e bine sau nu să ţii copilul pe burtă în timpul somnului (respiră mai bine vs se poate îneca). Bunicile au cu totul altă părere, de pe vremea lor cînd nu se inventase nici măcar cuvîntul "brand" şi se puteau considera fericite dacă găseau, cu greu, măcar un singur fel de lapte praf la farmacie. Doctorii îţi recomandă cu asemenea patos anumite mărci (de lapte, cereale, scutece sau creme) încît, dacă eşti niţel paranoic din fire, ajungi să te întrebi dacă nu cumva la mijloc o fi un fel de înţelegere tacită cu producătorul. Dacă vrei să cumperi un premergător, se găseşte imediat vreo mătuşă din străinătate care să te informeze cu