Unicul moment de glorie al presedintiei lui Emil Constantinescu, altfel aflata sub rele auspicii, a fost cel al ignorarii eforturilor Rusiei depuse in vederea sustinerii dictatorului sarb Milosevici, determinat a-i izgoni pe albanezii din Kosovo. Recent, insa, fostul sef de stat a dat dovada de o ignoranta crasa in materie de evaluare a scenei politice rusesti si a gravitatii evolutiei acesteia, prezentandu-l pe Traian Basescu drept dublura derizorie, chiar ridicola, a liderului de la Kremlin. Conform portretului schitat de Constantinescu, saltimbancul de la Cotroceni executa cu strictete planurile serviciilor secrete, fiind sustinut de unii procurori implicati in investigarea unor politicieni de vaza, ale caror averi crescusera drastic, dar pesemne din intamplare, in vremurile unei coruptii dezlantuite. In jurul acestui personaj dubios graviteaza niste intelectuali la fel de suspecti, ba chiar sinistri – Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Horia Patapievici –, comparati de Constantinescu cu cei care proslaveau "binefacerile" tiraniei ceausiste – eventuala referire la Vadim Tudor si Adrian Paunescu, dar numai locutorul va fi stiut la cine dorea, de fapt, sa faca aluzie.

Povestea continua cu Dinu Patriciu, distribuit in rolul oligarhului napastuit – analog confratilor rusi expusi maniei putiniene. Aici rationamentul naratorului devine mai confuz, deoarece, pana una-alta, Mihail Hodorkovski este condamnat la munca silnica in Siberia, pe cand Patriciu se poate bucura de toate binefacerile aferente celui mai bogat om al Romaniei. Este mogul media si tar energetic, dar, aparent, aceste atuuri nu ajung, Constantinescu declarandu-se ingrijorat de faptul ca unii dintre sustinatorii sai – ca Marius Oprea si Renate Weber – sunt obstructionati mediatic, astfel ca nu-si pot expune public punctele de vedere. Temerile fostului sef de stat sunt mari, dat fiind ca partidul succeso