Spectaculoasa vanzare a 75% din Rompetrol de catre Dinu Patriciu companiei KazMunaiGas a Kazahstanului a declansat fierbinti dezbateri publice. Pretul de 2,7 miliarde de euro si legalitatea afacerii au preocupat indeosebi mediile de presa. Analistul economic Ilie Serbanescu abordeaza subiectul din perspectiva securitatii nationale, raspunzand intrebarilor revistei "Formula AS".
"Ne-am legat de maini singuri"
- Ce inseamna vanzarea Rompetrol pentru evolutia economiei romanesti? O influenteaza in vreun fel? Produce anumite nelinisti?
- Rompetrol era o firma privata, care apartinuse candva statului roman. Acum insa statul roman nu mai avea nici o implicare in Rompetrol. Asadar, tranzactionarea Rompetrol s-a facut intre un grup privat si o firma a unui stat strain. Dinu Patriciu nu avea nevoie de vreo aprobare din partea Romaniei pentru a face aceasta vanzare. Mai putin "ortodox" este insa faptul ca a fost cumparata de un stat strain, si nu unul oarecare, ci unul care are mari rezerve de petrol. Cu aceasta tranzactie a reintrat si Rompetrol in logica post-decembrista de "privatizare" a unor intreprinderi strategice, pun ghilimele la "privatizare", pentru ca in cazul intreprinderilor care prezentau interes strategic nu a fost vorba despre o vanzare catre privati, ci despre transferarea unor monopoluri de la statul roman catre alte state. Rompetrol - cu a sa rafinarie importanta, Petromidia - scapase, fusese, intr-adevar, privatizata.
- Detaliati putin, va rugam: de ce sustineti ca au fost transferuri, si nu privatizari?
- Privatizarea inseamna vanzarea pachetului majoritar catre o firma privata, iar transferul este vanzarea controlului intr-o firma catre un stat strain. Asa s-a intamplat cu Petrom, care a fost preluat de statul austriac, cu Romtelecom, care a fost dat statului grec; trei retele de distributie a energ