Cu prilejul Reuniunii anuale a diplomatiei romane, Traian Basescu si-a reafirmat opozitia clara fata de acordarea independentei Kosovo. Ce se ascunde de fapt dincolo de intransigenta presedintelui Romaniei?
- La prima vedere, pozitia presedintelui Romaniei pare greu de inteles : el nu este de acord cu planul de pace elaborat de trimisul ONU Marti Ahtisaari, care prevede independenta provinciei Kosovo fata de Serbia "sub supraveghere internationala". Planul Ahtisaari este agreat atat de UE, cat si de Statele Unite, convinse ca populatia albaneza nu ar mai putea fi tinuta in frau daca nu se rupe definitiv de Serbia. Singurii care se mai opun planului Ahtisaari, in afara de sarbi, sunt aliatii lor traditionali, rusii. De ce se situeaza asadar presedintele Traian Basescu, mai apropiat indeobste de americani decat de rusi, pe o pozitie diferita de cea a Washingtonului si apropiata de cea a Moscovei ? Raspunsul nu are probabil nici o legatura cu aceste doua capitale si nici nu marcheaza o cotitura in linia de politica externa a Cotrocenilor. Mai degraba ar trebui sa ne gandim la semnificatia independentei provinciei Kosovo pe plan regional.
Desigur, stim cu totii, in conflictul din Kosovo, care a marcat sfarsitul de mileniu, albanezii au fost perceputi ca "baietii buni", iar sarbii ca "baietii rai". In treacat fie spus, daca Slobodan Milosevici a fost cu adevarat un personaj malefic, un inamic al democratiei si, in cele din urma, al propriului popor, nu toti albanezii sunt inocenti si nici toti sarbii niste criminali. Situatia, atat din punct de vedere politic, cat si istoric, este mult mai nuantata. Pentru presedintele Basescu, aceste nuante sunt, se pare, mai usor de sesizat si de inteles decat pentru americani si vest-europeni, cu totii enervati de complicatiile balcanice pe care nu le inteleg si grabiti sa rezolve problema provinciei Kosovo prin metoda
