Cristian Popescu, "Bucuresti - arhipelag. Demolarile anilor 80: stergeri, urme, reveniri", cu colaborarea lui Adrian Majuru, editor Adina Keneres, editura "Compania" (tel. 021/223.23.37), 112 pag, 424 fotografii, 45 lei.
Am semnalat in aceasta rubrica aproape toate aparitiile editoriale despre Bucuresti fiindca, marturisesc, ma pasioneaza subiectul. Poate n-as fi dat curs aici acestui interes egoist, daca n-as fi vazut ca el e impartasit de multa lume. Altfel de ce ar fi initiat anumite edituri - Paralela 45, Vremea, Compania - colectii speciale dedicate Capitalei? De ce ar exista in publicatii cu circulatie nationala pagini intregi sau rubrici cu aceasta tema? Astazi va recomand un volum cu totul special si pentru care le sunt recunoscatoare autorului si editorului. Sunt convinsa ca, daca il veti parcurge, veti simti la fel. Autorul lui e nici istoric, nici scriitor. Domnul Cristian Popescu e un tehnician arhitect sexagenar, nascut la Moreni si stabilit in Capitala in anii 60. Strabatand-o zilnic, la pas sau cu tramvaiul, s-a atasat de strazi si cartiere care-i evocau Bucurestii de odinioara. Prin profesia lui, era avizat in aprecierea caracteristicilor si detaliilor arhitecturale, dar cred ca e si un om cu sensibilitate poetica, fiindca farmecul caselor, al curtilor pline de verdeata, al vechilor hanuri ii starnea nostalgia unui timp pe care nu-l traise dar il putea simti in semnele ramase. Odata cu anuntul "Planului de sistematizare a Municipiului Bucuresti" la 12 martie 1985, a aflat ca multe din zonele indragite urmau a fi supuse demolarilor. Apoi a inceput sa asiste cu durere la distrugerea furibunda nu a unor maghernite insalubre, ci a unor case frumoase, construite temeinic pentru siruri de generatii, pe timpul cand Romania se bucura de stabilitate si oamenii puteau gandi in perspectiva. Tavalugul strivitor nu se impiedica nici de monumente de pat