Cazul Tanacu a revenit in actualitate prin decizia magistratilor Curtii de Apel din Alba Iulia de a injumatati pedeapsa dictata in prima instanta preotului Corogeanu. Asadar, de la 14 ani a capatat… doar 7! De parca 7 ani ar fi de colea… Parerile, ca de obicei, sunt impartite. Cei care vad in preotul deja caterisit de organismul sau superior ierarhic un criminal odios considera ca a doua instanta a dat dovada de o clementa nepermisa. Sceleratul trebuia sa infunde puscaria si sa nu mai vada in veci lumina zilei! Ceilalti insa, care nu sunt de acord cu un asemenea tratament drastic al cazului, considera ca judecatorii din Alba Iulia au procedat corect si poate ar fi fost indicat sa-i reduca omului si mai mult pedeaspa. Avocata preotului chiar a invocat intr-o emisiune televizata un caz similar din Germania, in care cel incriminat a primit pana la urma 3 ani cu suspendare, ceea ce, domnia sa nu a spus totusi explicit, urmareste sa obtina si in cauza pe care-o apara.
Unde este adevarul? Ca de obicei, adevarul se afla undeva la mijloc. Doar ca, avand in vedere particularitatea cazului, care nu se prea intalneste toata ziua, buna ziua, datele angajate aici au o cu totul alta relevanta decat intr-o alta situatie unde, sa zicem, am fi avut de-a face cu o crima clasica. Acesteia probabil nici nu i s-ar fi dat atentie! Cate crime, cate omoruri nu au loc in ziua de azi si ce repede s-au ieftinit in ochii nostri!
Intr-adevar, preotul nostru nu a luat toporul si nu a dat in capul victimei. Nu a injunghiat, nu a strangulat. Partea care-l incrimineaza nu are incotro si recunoaste acest lucru. Asadar, punctul de vedere profan – fiindca, ne place, nu ne place, ar cam trebui sa recunoastem ca aici e o disputa intre sacru si profan –, desi admite asemenea precizari absolut necesare, nu-l disculpa pe preot si-l arunca pana la urma pe individ tot in categoria criminalilor de ra
