» Taranii caraseni spun ca nici o norma europena
n-o sa-i poata opri sa pastreze traditia de secole, de a fierbe tuica la cazan.
» Gospodarii s-au organizat intr-o asociatie si fac demersuri pentru ca acest simbol al Banatului Montan sa devina marca inregistrata.
Teregova si Domasnea sunt recunoscute in Caras-Severin pentru culturile bogate de pomi fructiferi, dar mai ales pentru rachia pe care localnicii o prepara, dupa o reteta doar de ei stiuta, transmisa din generatie in generatie. Aerul toamnei se incarca an de an de mirosul samburelui de pruna, semn de anotimp bogat in satele banatene. De aici, si convingerea ca nici o norma europeana nu-i va determina pe teregoveni, domasneni, feneseni ori glimboceni sa renunte la aceasta indeletnicire veche de cand lumea si ca, alaturi de clisa si branza, rachia va ramane acelasi simbol nealterat.
20 de kilometri de rachie pentru toate buzunarele
De-o vesnicie, pentru tarani rachia inseamna bani in casa. Cu banii castigati din vanzarea acestei licori, gospodarii banateni au asigurat traiul zilnic al familiei si au tinut copiii la oras, la scoala. Inainte vreme, teregovenii si domasnenii plecau cu trenul si cociile (carutele) pana la Orsova, Turnu-Severin, Lugoj si Timisoara pentru a-i bucura si pe altii cu aceasta licoare. Astazi, lucrurile s-au schimbat o data cu vremurile pe care le traim. Cei care vor o rachie buna de prune nu mai trebuie sa treaca pragul unui sat sau sa intrebe in stanga si-n dreapta. E suficient sa opreasca pe marginea Drumului European 70, cel care leaga Orsova de Timisoara, pentru a alege, pe gustate, cea mai buna rachie din Banat. Spectacolul pe care il ofera tarabele injghebate ad-hoc, pe care stau frumos randuite sticle sau recipiente din plastic de diferite marimi in care ghicesti licoarea traditionala zonei, este unul total. Cale de mai bine de 20 d
