Proiectarea apartamentelor tine in mod inevitabil cont si de evolutia clientilor, nu numai de util si de imaginatie. Pentru ca nu se contruiesc locuinte sociale, targetul investitorilor sunt cei care isi pot permite intre 60.000 si 120.000 euro pe un apar
Pana in anii '90 cuvantul de baza in boom-ul imobiliar al imobilelor de locuinte colective pe banii statului a fost "utilitatea". Oamenii aveau nevoie de un acoperis deasupra capului, fara mari pretentii de design, de o aranjare deosebita a spatiului interior sau de macar un loc de parcare pentru fiecare apartament. Lipsa de confort i-a determinat pe multi, de la inceputul anilor '90 pana astazi, sa-si construiasca propria casa, departe de blocuri. Acest lucru s-a manifestat si in arhitectura acestora. "Este o mare diferenta intre un investitor care construieste ca sa vanda si o locuinta privata. Investitorul vrea sa contruiasca cat mai mult, sa foloseasca la maximum spatiul construibil", spune Remus Harsan, partener in cadrul firmei de arhitectura Graphic Studio. El a explicat ca in cazul unei locuinte private clientul vine din start cu anumite asteptari, fiind proprietatea lui doreste sa o aranjeze cat mai pe gustul lui, sa o personalizeze cat mai mult.
Locuintele colective s-au construit pana in anii '90, dupa aceea fiind o perioada destul de mare de timp in care nu au mai fost construite astfel de proiecte, cu exceptia ANL-ului, la sfarsitul anilor '90. Unele din structurile care atunci erau in executie au ramas nefinalizate pana astazi, in timp ce altele si-au schimbat destinatia de utilizare, fiind transformate in imobile de birouri. Reticenta fata de blocuri care a determinat aparitia cartierelor de vile din afara marilor orase a inceput acum sa scada. Daca in cazul vilelor clientii aveau venituri peste medie, un grup realtiv restrans, pentru apartamentele construite recent nu est
