Margaret Atwood
Povestirea cameristei
Traducere, note, postfata si date biobibliografice de Monica Bottez
Editura Leda, Bucuresti, 2006, 444 p.
in primul roman distopic al lui Margaret Atwood, Povestirea cameristei (in original The Handmaid’s Tale, ceea ce s-ar traduce de fapt prin Povestirea servitoarei) onorat cu The Governor General’s Award si care i-a adus scriitoarei recunoasterea mondiala, violenta si opresiunea capata proportii continentale. Dupa ce Congresul Statelor Unite a fost mitraliat de ziua presedintelui, care nu a scapat nici el, Constitutia a fost suspendata si un nou regim, teocratic, descins din organizatia ultrasecreta Fii lui Iacob, s-a instalat la putere. S-a spus atunci ca responsabili pentru macel au fost teroristii islamisti, iar instaurarea starii de urgenta, urmata de abolirea graduala a mai tuturor drepturilor fundamentale, ar fi fost doar provizorie. Bineinteles, nimic nu a mai revenit la normal.
La citiva ani de la acel moment, pentru ca sintem inca la inceputul erei galaadeene, situatia se prezinta cam asa: pornografia a fost scoasa in afara legii, dar nici presa nu mai exista cu exceptia oficioaselor regimului. Criminalitatea a fost practic eradicata, dar executiile oficiale se tin lant. Centrele universitare au fost inlocuite, ironic, de centrele de reeducare, majoritatea bibliotecilor au fost arse, multe dintre meserii au disparut si hrana este rationalizata. Rugaciunile au devenit obligatorii, iar a gindi, a specula, a te indoi e o blasfemie. Imaginatia insasi e un pacat. Orasele au devenit adevarate fortarete, in care nu poti circula decit avind tot timpul asupra ta permisul de trecere care iti este cerut periodic la diverse puncte de control pazite de soldati inarmati. Pentru cei care au supravietuit valurilor succesive de epurari ideologice, politice, sexuale, rasiale, dar si religioas
